Trebuie sa recunosc ca nu am vazut intreg filmul. Dar cred ca am inteles suficient din cat am vazut. Am citit unele reactii pe net si dupa cum era de asteptat parerile sunt impartite. Nu as vorbi despre documentarul lui Tudor Giurgiu la un an si jumatate de cand a fost facut, daca acesta nu ar fi primul articol dintr-un demers care are de-a face cu lumea descrisa acolo. Dupa parerea mea, Tudor Giurgiu nu a facut un lucru rau. A facut ceea ce face un documentarist, in general – a remarcat un fenomen social pentru care nu iti trebuie ani de zile de documentare (fiecare ajunge pe la nunti, fie si numai ca invitat) si nu e greu sa observi lucrurile pe care le arata el.

Cert e ca pana acum vreo cinci ani, aproape toata fotografia de nunta romaneasca arata exact ca in documentarul lui Giurgiu. Iar astazi, vrem nu vrem, ne place sau nu, ceea ce e descris acolo caracterizeaza inca cea mai mare parte a acestui domeniu. Nu cred ca as putea da procente, dar si cei care considera ca fac lucrurile altfel, in fiecare zi de participare la cate un eveniment, trec pe langa alte alaiuri prin preajma carora lucrurile se intampla exact ca in documentar.  A disparut cumva mireasa din palma? Borderurile feerice si diafane, porumbeii si trandafirasii din “efectele speciale” si “design”-ul albumului? Nici vorba. Din pacate domina piata inca. Tudor Giurgiu a facut un documentar despre un fenomen social real si de masa, a facut un documentar despre kitsch si despre cei care il accepta si il intretin.

Dar la fel de adevarat este ca, de cativa ani, creste procentul de fotografi care fac un cu totul alt fel de fotografie. Fotografi care stiu ce inseamna compozitie, atmosfera, expresie, lumina, fotografi care se educa si se dezvolta in permanenta din punct de vedere artistic, fotografi care stiu ce inseamna un brand, un logo, un plan de marketing, un public tinta si nu putini dintre ei stiu si cine au fost Nadar, Ansel Adams, Andre Kertesz, Bresson sau Edward Weston. Acest site este despre ei. Nu e o replica la “Nunti, muzici si casete video” ci se vrea acel loc in care sunt prezenti fotografii ce ofera servicii premium, fotografi a caror munca nu ajunge sa fie o prostitutie artistica si care ofera clientilor lor niste amintiri valoroase. Fotografi care pot fi mandri de meseria lor.

Desigur, viitorii miri au un rol hotarator in progresul acestui gen fotografic, iar un public educat vizual va putea alege mult mai in cunostinta de cauza. Asa ca ne-am asumat aici si rolul de a face cunoscuta lor fotografia de eveniment sub toate aspectele ei, cei direct vizati avand posibilitatea de a arunca o privire prin “bucataria” fotografilor si a extrage informatii care sa ii ajute in planificarea acelei zile in care investesc atata timp, energie si nu in ultimul rand, bani. Si as vrea sa profit de ocazie pentru a invita viitorii miri care ajung sa parcurga aceste randuri sa adreseze cat de multe intrebari, sa propuna cat de multe subiecte de discutie, in asa fel incat sa ne ajute in a oferi materiale cat mai informative si mai folositoare lor.

Am incredere ca fotografia din documentarul lui Tudor Giurgiu va ajunge un fenomen de domeniul trecutului. Am incredere ca fotografia de nunta va fi facuta de catre fotografi educati vizual, cu simt artistic si nu de catre oportunisti pentru care singura ratiune de a face “fotografie” e in contextul castigului facil si subtire, in care reusita se bazeaza pe preturi mici si volum crescut, pentru care interesul fata de fotografie se rezuma la “rezolvarea” inca unui angajament.

Narcis este editorul FotografiaDeNunta.ro. Impreuna cu Diana, formeaza echipa www.imagia.ro, serviciu de fotografie profesionala de eveniment.