Cum fotografia tinde sa fie molipsitoare in cadrul unui cuplu, e firesc ca si decizia de a face fotografie la alt nivel, acela de afacere, sa isi puna amprenta si asupra vietii personale si in foarte multe cazuri, sa implice ambii membri. In tot mai multe situatii, chiar daca “microbul” il poarta unul, in scurt timp celalalt trece de la stadiul de martor la cel de sustinator si in final la cel de participant activ. Ca sa vedem cum fac fata provocarii cuplurile timpurilor noastre, am luat familia Ostafi la intrebari:
FDN: Cum e sa fiti colegi de serviciu? Cine-i seful?
Mada Ostafi: Mai intai de toate sa ma prezint: eu sunt Madalina, cunoscuta si drept sotia sotului. Doar a sotului meu, bineinteles. :) Eu va voi raspunde la intrebarile ce urmeaza, cu precizarea ca raspunsurile sunt un cumul a ceea ce gandim amandoi.
Sa fii coleg de serviciu cu Andy este un lucru normal, firesc, dar mai ales frumos pentru mine. Noi doi nu prea putem sta unul fara celalalt. De cand ne-am cunoscut, acum mai bine de 8 ani, am ramas nedespartiti. Deci, a fi coleg de serviciu cu jumatatea ta mi se pare ca este cel mai frumos lucru posibil, cel putin in cazul nostru, pentru ca ne completam atat de bine. Despre sefie, cred ca fiecare are impresia ca este sef. :) Altfel spus, fiecare este sef pe bucatica lui din treaba asta pe care incercam sa o facem. Auzi tot felul de aiureli despre femeia care conduce din umbra, despre gaina care lasa cocosul sa cante etc, dar daca e sa fim total corecti, in familia moderna si care se respecta exista doi sefi, pusi pe pozitii egale. Cel putin asta e cazul nostru. Simte cineva nevoia sa comenteze? :))
Cum va impartiti atributiile?Sunteti unul mai eficient decat celalalt intr-o anumit domeniu?
Ne impartim atributiile, asta-i un lucru cert. Ca in orice lucru de care te izbesti in viata, mi se pare firesc ca unuia sa-i placa mai mult un lucru decat altul. Dupa cum spuneam si mai sus, asta e frumusetea lucrului in echipa,faptul ca poti sa-l completezi pe cel de langa tine. Pot sa dau din casa un lucru: Andy uraste sa faca albume! :) Spre norocul lui, mie imi face o deosebita placere sa le fac. Pentru cei care citesc articolul acesta si nu sunt la curent cu viata noastra personala :) trebuie mentionat faptul ca noi avem un baietel care a implinit 1 an in vara, iar acum suntem in asteptarea unei surioare. Aceste mici minuni din viata personala au “afectat” intr-un fel si viata profesionala, in ceea ce ma priveste, pentru ca mi-am propus sa fiu in primul rand mama. Iar asta a implicat renuntarea la anumite contracte. Concluzia este ca Andy a fost in cea mai mare parte fotograful prezent la evenimente, iar eu, in timpul liber si putin pe care il am, ma ocup de comunicarea cu mirii si de ceea ce presupune in general munca in fata calculatorului.
De obicei pe unul il “prinde microbul”, iar celalalt il urmeaza – la voi cum a fost?
Daca asta se intampla de obicei, inseamna ca nici noi nu iesim din tipare. :) Andy a fost pasionat intotdeauna de fotografie, iar pe mine m-a atras intr-un mod deosebit acest fapt la el, pentru ca faceam comparatie intre el si tatal meu, care a avut acest hobby in tinerete. :) Tata avea pana si “laborator” pentru developarea negativelor. S-o fi transmis si catre mine ceva din pasiunea aceea, iar in combinatie cu marea pasiune a lui Andy pentru fotografie, am hotarat ca este cazul sa facem ceva cu ele. :)
Ce faceti cand aveti pareri opuse referitoare la ceva anume?
Ne luam la bataie.
Bine, recunosc… era doar o gluma, nu suntem adeptii violentei conjugale. :) Sincer, se intampla rar sa avem pareri opuse. Dar cand se intampla, fiecare isi expune punctul de vedere, celalalt il asculta si alegem impreuna varianta cea mai buna.
Faptul ca aveti aceeasi ocupatie fac mai usoare deciziile legate de investii (in echipament, de exemplu)?
In general lucrurile stau asa: Andy vrea sa cumpere, iar eu incerc sa-l fac sa se razgandeasca. :) Investitia in echipament este una foarte importanta, dar trebuie sa stii pana unde sa mergi. Andy stie sa investeasca, iar eu stiu pana unde sa mergem cu ea. :)
Cam toate lucrurile au aspecte pozitive cat si negative – care e, totusi, dezavantajul sau aspectul mai putin pozitiv al faptului ca lucrati impreuna? Care e impactul asupra vietii personale?
Aspectele pozitive sunt o multime, le-am mai amintit sau poate urmeaza sa mai amintim de ele. Legat de cele negative… Ei bine, exista si ele din pacate. In mare parte e vorba de oboseala si stresul care se acumuleaza de-a lungul timpului. Daca te duci undeva la serviciu, mai ai sansa sa te certi cu vreun coleg cand nu-ti convine ceva, mai ai sansa sa-ti vorbesti de “bine” seful. Dar in situatia in care stai toata ziua in birou, in fata unui monitor si cand iesi de acolo dai de sot/sotie si eventual de copil? Regula de aur: copilul nu este niciodata implicat! Cu el intotdeauna ne jucam, vorbim, zambim. Daca suntem prea obositi sau avem vreo acumulare de nervi se mai intampla sa ne descarcam unul pe celalat. Doar ca imediat ne dam seama ca gresim si reparam situatia. Sau daca nu ne dam noi insine seama, are grija partenerul sa ne anunte. Nu este ceva care se intampla prea des, dar se mai intampla si pe la noi. :)
De ceva vreme nu mai sunteti doi, ci trei :) – cum e influentata afacerea de familie?
Aparitia lui Darius in viata noastra a facut sa ni se schimbe si prioritatile si modul de gandire. Afacerea a fost influentata cel mai mult prin lipsa mea pe “teren”. E un minus destul de mare, dar care este mult sub ceea ce inseamna sa fii mama, dupa cum spuneam si mai sus. Vorbind de partea de fotografie dedicata acestui segment deosebit si anume nou-nascut, bebe, iar mai apoi copil in toata firea, anul acesta a fost un an in care am avut multe cereri pentru astfel de sedinte. In momentul in care tu esti parinte, ti-e mult mai usor sa lucrezi cu alti copii. Nu o sa uit o sedinta de nou-nascut de pe vremea cand eram insarcinata cu Dari. Am mers cu Andy la parinti acasa, cu paturica, cu cos etc. Mai greu a fost cand a trebuit sa punem mana pe copil. :) Dar acum avem experienta din plin, iar acest fapt se vede si totul devine mult mai usor, mult mai frumos.
Cine se ocupa mai mult de business si cine mai mult de casa?
Cred ca suntem o familie normala, specific romaneasca. :) Pentru ca, cel putin momentan, Andy e cel care se ocupa mai mult de business, dar si de casa. :)) Ne impartim sarcinile si atunci cand vine vorba de afacere, dar si atunci cand e vorba de casa. Lasand gluma la o parte, eu sunt mai mult cu treburile casnice si el mai mult cu fotografia.
Faptul ca aveti un business impreuna v-a facut sa alocati mai mult spatiu biroului/statiei de lucru?
Da, categoric da. Dar acest lucru nu s-a intamplat doar pentru ca lucram impreuna. S-ar fi intamplat si daca doar unul din noi lucra. In momentul in care faci fotografie de orice fel si vrei sa scoti ce e mai bun din orice fotografie, te asezi in fata calculatorului si vezi ce-i lispseste sau ce are prea mult. In momentul ala ai nevoie de liniste, de concentrare si de multe ori, de inspiratie. Iar pentru ca toate astea sa se intample ai nevoie de un loc doar al tau, de un scaun comod, de un monitor profesional si asa mai departe.
Asocierea voastra si participarea comuna la evenimente va influenteaza portofoliul intr-un alt fel decat daca ati lucra separat?
Cand lucram impreuna suntem mai relaxati, pentru ca stim ca este si celalat acolo si ne putem baza pe el. Deci da, ne influentam reciproc. In momentul in care lucram separat, emotiile cresc si fiecare e de 2 ori mai atent la ceea ce se intampla in jur.
Ce anume nu faceti in comun? Contractati evenimente si separat? Cum percepeti voi diferentele intre shootingurile comune si cele individuale?
In ultima perioada nu prea mai facem nimic in comun, fiecare este cu treaba lui. Se mai intampla sa avem solicitari pentru acelasi eveniment si atunci ne bucuram ca avem sansa de a mai lucra impreuna. Daca avem timp, mai mergem si la shootinguri impreuna, eventual si cu cel mic. :) Incercam ca diferentele intre shootinguri sa nu fie vizibile, avem cat de cat acelasi stil, pe care incercam sa-l mentinem si sa il promovam.
Cum e sa-ti faci din numele de familie un brand?
E frumos. :) Cred ca este in primul rand o forma de respect pentru parintii si bunicii nostri. Mai apoi e vorba de identitatea noastra. Ne simtim Ostafi si ne manifestam ca atare. :) Probabil ca daca numele de familie ar fi fost
ceva ce auzi toata ziua, nu am fi optat pentru el. Sau poate ca da, pentru ca oricum ni s-ar fi parut ca suna bine. :))
Exista si greseli pe care le faceti impreuna ? :)
Asta e cel mai grav pentru doi oameni care se inteleg cum ne intelegem noi. Pentru ca gandim in linii mari destul de apropiat, ne asumam marea parte a greselilor impreuna. Dar daca stau si ma gandesc acum… cred ca-i chiar un lucru bun. :) Daca am fost de acord amandoi si am facut greseala, asta e, nu avem pe cine sa dam vina si o scoatem la capat impreuna.
Va plictisiti unul cu celalalt la “locul de munca”?
Cred ca in momentul in care ne-am plictisi unul de celalalt nu am mai fi noi. La locul de munca sau nu, e important sa nu te plictisesti cu cel pe care l-ai ales sa-ti fie alaturi tot restul vietii. As spune ca nu numai ca nu ne plictisim, dar e cel mai placut mod de a-ti petrece timpul la “locul de munca”. :)
Ajungeti sa dati vina unul pe altul?
Au fost multe intrebari destul de personale pe parcursul acestui interviu si vreau sa subliniez ca am raspuns cu toata sinceritatea. Nu vreau sa sune a cliseu, a viata perfecta sau mai stiu eu ce, dar astia suntem. Sunt o femeie care se intelege de minune cu al ei barbat si pe plan personal si pe plan profesional. Asa ca raspunsul la aceasta intrebare, fiind unul sincer si la obiect ar suna asa – nu :) Cum spuneam si mai sus, greselile, ca si reusitele de altfel ni le asumam impreuna. Chiar daca eu nu sunt un fotograf foarte activ sau chiar daca Andy nu e un PR foarte activ, le combinam in asa fel incat rezultatul sa fie pe masura asteptarilor. Cateodata ne iese foarte bine, alteori doar bine sau binisor, important e ca incercam ca niciodata sa nu lasam loc dezamagirii.
Ce sfat aveti de dat celor care planuiesc o afacere de familie in acest domeniu?
Nu stiu cat de in masura suntem noi sa dam sfaturi. E vorba strict de experienta noastra, asa ca vom porni de la acest fapt si de la ceea ce am mai vazut in jurul nostru. Familia este prin ea insasi o micro-intreprindere. Trebuie sa inveti cum functioneaza treburile, cum se distribuie sarcinile si asa mai departe. Daca familia ta este una functionala, atunci va fi foarte usor sa ai o afacere in care ii implici pe membrii acesteia. Membrii unei familii sunt uniti, vor binele familiei, deci implicit binele afacerii. Nu iti bati capul cu angajati, nu trebuie sa ii motivezi in fiecare zi sa munceasca mai cu spor, nu iti faci griji ca fac o treaba doar ca s-o faca.
Sfatul nostru pentru cei care vor sa-si ia partenerul de viata si sa-l transforme in partener de afaceri e ca ar trebui sa treaca la actiune. :) Pentru afacerile mici si pe cont propriu, pentru afacerile la inceput de drum, indiferent de domeniul de activitate, munca in familie este cea mai potrivita.
Ostafi Photography este o echipa atat pe plan personal, cat si pe plan profesional, formata din doi oameni ce iubesc fotografia. Portofoliul lor il gasiti pe www.ostafi.ro/blog.
Posted in 
