Cu putina vreme in urma, pe blogul lui Cristian Martinetz am vazut niste fotografii care m-au facut sa ridic din sprancene. Ma gandeam ca asemenea fotografii nu puteau fi facute decat de undeva de la inaltime si dupa ce am incercat in zadar sa-mi dau seama unde s-o fi cocotat Cristian, m-am gandit ca, in fond, nu-i mare lucru – acum, in Romania sunt cativa proprietari de elicoptere private si am presupus fie ca mirele are unul, fie ca stie destul de bine pe cineva care are unul.  Dupa cateva zile, a aparut si articolul in care misterul era dezvaluit: era vorba de elicopter, dar nu unul, ci doua si nici pe departe atat de mari pe cat mi-as fi imaginat.

Despre acest pionierat in fotografia de nunta din Romania, i-am invitat atat pe Cristian Martinetz, cat si pe cei de la SkyCam sa ne povesteasca ceva mai multe:

Cristian Martinetz: Cind ajung intr-o locatie, primul lucru pe care il fac este sa incerc o fotografie de ansamblu. Un cadru in care sa se poata vedea unde se desfasoara actiunea si sa se poata stabili o legatura intre oameni si locatie. Fotografiile de acest gen facute de la nivelul ochiului sint de multe ori neelocvente, de obicei spatiile sint mici si atit de aglomerate incit mai intotdeauna, ceva, neimportant in fapt, fura atentia in detrimentul atmosferei generale. Cind ridici camera deasupra nivelului ochiului, fie pur si simplu deasupra capului, fie te urci pe un scaun, o scara sau si mai bine dintr-o cladire mai inalta, lucrurile se schimba cu mult in bine. Ca o paranteza, am constatat ca incadrarile de ansamblu si cele de detaliu, amindoua foarte importante in povestirea vizuala a unei actiuni, sint cele mai greu de realizat. Citeste mai departe »

FDN: Majoritatea fotografilor profesionisti de nunta spun ca s-au pregatit in viata pentru orice altceva mai putin pentru a deveni ceea ce sunt. Unii au chiar niste povesti extrem de intersante, cu un curs al vietii care ia intorsaturi neasteptate. Ce v-ati inchipuit voi ca veti fi cand veti fi mari?

Ostafi: Daca vorbim strict de pregatirea pe care o avem, nu este una de specialitate. Suntem licentiati in comunicare si relatii publice, in plus, Mada  e si economist. Am fi putut lucra in publicitate, relatii publice, marketing, dar ne-am dorit altceva. Niciodata nu am suportat idea de a fi angajat, de a-ti impune cineva zilnic ce sa faci, eventual si ce sa gandesti. Nu regretam facultatile facute, din contra, ne-au ajutat probabil in dezvoltarea unei gandiri economice, adaptata la piata actuala.

Singurul curs de specialitate l-am avut in timpul facultatii, un curs de fotografie, optional. Important e ca am optat amandoi pentru el. Nu putem compara acest curs de semestru cu specializarile pe care le au alti fotografi si nici nu ne dorim.

Andy are in spatele fotografiei de nunta cativa ani de fotografie de peisaj, facuta strict din si cu placere. Trecerea de la un tip de fotografie la altul nu poate fi usoara, dar am avut un punct de plecare, pentru ca regulile de baza sunt aceleasi. Citeste mai departe »

Am mai scris ca imi place sa ascult povesti, sa citesc carti si mai nou,  sa ma uit la fotografii. Nu ale mele, ci ale altora. Asa se face ca de fiecare data cand am ocazia, intreb pe toata lumea despre nunta, povesti de dragoste ale parintilor, nasilor sau a invitatilor de la nunti ;)  Si intru in povestile altora visand cu ochii deschisi; aflu despre cum doua vieti se impletesc intr-un singur fir – fiecare fir isi are propria culoare, textura… iar impreuna cu toate detaliile urzelii alese, se tese povestea fiecarei familii in parte. Niciodata nu vei vedea doua cupluri la fel, pentru ca fiecare isi alege firele urzelii intr-un mod unic. Fiecare fir este tors in conditii diferite si lucrat de catre viata, situatii, astfel formandu-si propria tesatura. Unele sunt impletituri pastelate, altele aprins-pasionate si o capodopera descoperi acolo unde firele Aurii ale dragostei sunt tesute in tapiteria vietii. Fiecare vizualizeaza propria imagie despre aceste lucruri iar la exprimarea atmosferei sau a detaliilor ne ajuta de multe ori o fotografie…  Citeste mai departe »

In octombrie 2008, Rares Pulbere a participat la un workshop cu Yervant, fotograf de nunta australian de origine armeana,  unul dintre cei mai cunoscuti pe plan mondial in acest domeniu. Rares nu e singurul fotograf roman care a avut parte de o experienta de acest gen, ba chiar se pare ca din ce in ce mai multi investesc intr-o astfel de educatie. In ce masura o astfel de investitie aduce dupa sine rezultatele scontate, aflam de la Rares:

FDN: De ce, dintre atatia fotografi recunoscuti international, l-ai ales pe Yervant?

Rares Pulbere: Lui Yervant ii stiam de ceva timp munca si cand am vazut si primul DVD “Masters of Wedding Photography” alternam deja clar intre Yervant si Jerry Ghionis, doi fotografi australieni care imi placeau mult si pe care ajunsesem sa ii respect pentru ceea ce fac. Totusi personalitatea, carisma si, pana la urma, stilul lui Yervant de a fotografia ma atrageau mai mult si au fost un factor important in decizia mea.

Apoi s-a si nimerit ca primul workshop international de care sa aud si la care sa fi vrut sa merg a fost cel al lui Yervant. Daca se grabea Ghionis si anunta inaintea lui Yervant, probabil ca as fi fost acolo mai intai.

Cat de mult stiai despre Yervant in momentul in care te-ai decis sa participi la workshopul sau? Ai aflat mult mai mult despre el odata ajuns acolo? Te-a surprins in vreun fel?

Stiam destul de multe despre el, in general imi place sa fiu cu temele facute, mai ales cand dau banii pe ceva. Vazusem cam tot ce se putea vedea din video-urile care le facuse, il urmaream pe forumuri, blog, etc. Ce mai, eram un mic “stalker”! E clar ca oricate as fi stiut inainte, nu se compara cu experienta de a cunoaste un om – fata in fata.  Nu stiu daca am fost surprins de ceva, dar cu siguranta mi-au placut multe lucruri. Unul din cele mai importante era relaxarea cu care poate sa trateze orice intrebare sau problema, oricat de inadecvata era ea. Citeste mai departe »